Travel with friends part II
Pentru că anul ăsta în familia noastră se numără evenimentele importante – am participat la o nuntă alături de cei apropiați, fiind nași pentru prima dată la una din ele – era musai să-l petrecem ca la carte și urmează o a doua. Pentru asta, ghiciți ce? Am ales o excursie în Zakyntos, aceeași insulă cu care am făcut cunoștință în urmă cu exact două veri.
Ne-am strâns ca de obicei la o cafea pentru a pune la cale concediul – da, noi suntem așa, mergem împreună în vacanțe, chiar dacă suntem diferiți, suntem mereu împreună – și pentru că voiam cu toții în Grecia, iar ceilalți din gașcă nu văzuseră Zakynthos, am optat pentru varianta asta.
Ce putea fi mai frumos de atât? Să fim nași, să primim vestea că vom deveni părinți și să plecăm la drum alături de finii noștri? Din păcate socoteala din târg, nu se potrivește cu cea de acasă. După mai multe discuții s-a decis ca viitoarea mămică (soția mea) să rămână acasă – drumul era prea lung și prea obositor.
Am plecat în formația de 12, pregătiți și antrenați bine, bine. Am pornit la drum din Pitești, undeva în jurul orei 13:00, urmând ca la București să preluăm și celelalte mașini. De data asta drumul a fost ceva mai scurt, cam cu vreo 250 km. Opriri, somn, distracție, cam așa a decurs călătoria.
Pentru mine/noi important era să ajungem în anumite zone pentru fotografie – de data asta fotografie de nuntă – programul pentru ieșiri în astfel de zone fiind pus la cale de mine. În funcție de cum se prezenta vremea, ora la care apunea soarele ori cum mă simțeam în acea zi. Astfel toți așteptau în standby pentru că în orice moment aș fi putut spune ”Peste 3 ore plecarea.”
În a doua seară am decis să mergem la Navagio să prindem apusul. Luasem și lampioane cu noi. Ideea ni s-a părut genială, dar având în vedere că în Grecia au fost multe incendii în ultima vreme, am decis să nu le folosim. Ne-am distrat așadar cu ce am avut la îndemână.
Ziua următoare a fost pentru plimbare și pentru stat la terasă savurând o bere rece, dar și de data asta planurile s-au schimbat puțin. Am ales o altă locație cu fotografii la apus și câteva portrete pe stânci. Au fost printre noi și nemulțumiți, dar în cele din urmă s-au conformat.
Tot a doua zi m-am plimbat și am mers în căutarea unei persoane care să ne ducă în locațiile cerute de noi cu barca. Partea bună este că am găsit două persoane diferite, prețul era însă foarte mare în comparație cu excursiile pe care ei le făceau în miezul zilei. Pe de altă parte una din bărci putea transporta maxim cinci persoane, iar alta maxim șapte și asta în zile diferite. Pentru că să lăsăm pe cineva în spate nu era o opțiune, am decis să mai căutăm. Din păcate nu am găsit ce ne-am dorit, dar asta nu ne-a împiedicat să ne bucurăm cu ce aveam deja. Ziua a treia a fost pentru fotografie la capătul celălalt al insulei. Câțiva dintre noi au fost mai temători văzând ce îi așteaptă. Nu erau prea încrezători, dar rezultatul îl puteți vedea mai jos.
Ziua a patra a fost destinată răsăritului. Ne-am trezit și am mers pe plajă în așteptarea ”asistentului”. Soarele se ridica încet, iar noi ne străduiam să n-o deranjăm pe tartaruga venită să-și depună ouăle.
În următoarele două zile, am lăsat aparatul în rucsac și m-am bălăcit puțin – aveam nevoie. Dar ce să vedeți? În cea de a treia zi, am făcut un început de otită de la aerul condiționat și de la apă de mi-a ieșit bălăceala pe nas și pe urechi. Am sunat la compania de asigurări medicale, m-au rugat să iau legătura cu personalul de la hotel. De aici au sunat la centrul medical cu care erau în colaborare și am fost dus la spital, împreună cu cineva din famile pe post de translator. Personalul medical mult diferit de ce vedem la noi. Amabil, profesionist și nedoritor de șpagă, mi-a dat o rețetă și până la sfârșitul vacanței am stat pe antibiotic. Ultima seară am dedicat-o tot fotografiei de portret. Din păcate bifasem încă trei puncte de unde trebuia să vedem răsăritul și altele pentru fotografie de peisaj, dar cei din gașcă, în special șoferii, erau prea obosiți, așa că am ales să o lăsăm pe data viitoare.
Așa cum am mai promis în trecut și așa cum zice melodia: ”Ne vom întoarce într-o zi/ne vom întoarce neapărat/vor fi apusuri aurii/cum au mai fost când am plecat”
